în dimineţile noastre
surâzãtoare
privesc viaţa
aşa cum
Lumea
ar începe
cu noi
în curgerea zilelor
aproape identice
amestec speranţe cu gând îndrãznet
niciodatã şovãielnic
cu paşi mici
înfrâng obstacole
şi-mi şterg sudoarea frunţii
numãrând secundele
pe cãrãri de luminã
doar apropierea serii
ne adunã
şi ne leagã strâns respiraţiile
într-o îmbrãţişare
care ne dã puterea
sã continuãm
acest
maraton.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
frumoasa poezie,viata da, e un maraton esti obligat sa participi, nu ai voie sa plangi ,sa te opresti,sa spui ca nu poti alergi continu