Luna se sufundã în marea de nepãtruns a nopţii întunecate! Liniştea temporalã pãtrunde în adâncurile dimensiunii atemporale a conştiinţei noastre. Unde se aflã sentimentele umane? În lumina divinã a razelor solare! În ritmurile universului in care am fost creaţi!
Am pornit pe o cale şi am ajuns...unde?Privim spre înalturi la sublimul act dumnezeiesc,profund prin strãlucirea pasiunii cu care am fost investiţi! Tot ce facem în numele iubirii are forţã supremã! Imaginaţia este copilul drag al magiei,în funcţie de treapta evolutiei.
Individualitate şi destin! O cãrare în viaţa e o certitudine dar şi o provocare. Depinde,fiecare cum se raporteazã la misiunea încredinţatã!
Dantela trãirilor este ţesutã în borangicul argintiu al afecţiunii.Aşterne constelaţii de vis,cu condiţia sã avem ochii spiritului deschişi si spãlaţi în lacrimile provenite din suferinţele pãcatelor strãmoşeşti.
Eu,sunt semnul de întrebare şi aştept rãspunsul din secretul existenţei mele!Un punct mic în infinitatea de virgule şi semne ale exclamãrii !
Muzica este cheia sol ce descuie porţile interzise.Ea rupe zãgazurile abisului. Fiecare ritm marcheazã un pas,un vers dintr-o poezie ne transpune în stele iar arta indiferent sub ce formã se manifestã,ne întãreşte statutul uman.
Cu ce te pot ajuta pe tine,care ai luptat pentru o lume de poveste? Ai adus mesajul de bine,sclipirea divinitaţii în pãdurea de nepãtruns a nedreptãţii si nepãsãrii.
Tu,spirit rãtãcit verşi lacrima înţelegerii,priveşti trist dar cu demnitate obrazul schimonosit al rãutãţii şi chipul hidos,stafidit al mârşãviei.Tremuri!Rãceala indiferenţei, frigul neantului îţi tulburã aura.Poţi sã-ţi culci gândul obosit pe per na inimii mele!Sufletul meu sã-ţi fie înveliş,sã nu simţi furtuna sau viscolul ce agitã perfecţiunea clipelor.
Închide pleoapa-ţi obositã,cãlãtoreşte în lumea pasiunii!Visurile de basm sã te poarte pe tãrâmuri necãlcate de necurãţia coşmarului!
O linişte seninã se aşterne pe fruntea ta.Respiraţia devine liniştitã.Zâmbeşti, semn cã acel copil nevinovat din strãfundurile fiinţei tale se bucurã de dansul îngerilor ce-ţi ocrotesc somnul !O sãrutare adie abia simţit pe tâmpla ta,ca un fluture jucãuş...
Tresari şi obrazul tãu se rãsfaţã in dantela inimii.Surâsul cuminte este geana din dansul norilor.
Sã admirãm genialitatea formei în puterea naturii, limpezimea apelor,în şoapta vântului.
Mediul înconjurãtor e o enigmã pentru noi.Plin de culori pastelate si nuanţele curcubeului.
Sã învãţãm sã fim liberi din zborul pãsãrilor.Sã avem semeţia şi distincţia munţilor,gingãşia plantelor,cãldura soarelui,limpezimea de cleştar a apelor..inocenţa copiilor...
MACRAMEUL ALB AL PARADISULUI...
Multumesc de ganduri bune,ma bucur ca va relaxeaza scrierile mele!Am si cateva poezii,dar eu prefer proza!E mai aproape de inima mea!
Dupa cum v-am spus acest eseu si Cheia au aparut ca debut in revista Boema din 28 iunie 2011.O multumire sufleteasca.
randuri profunde, invitatie la meditatie, lucruri si povesti reale, toate intr-un singur text. e drept, proza ti se potriveste, dar nici la poezie nu stai foarte rau daca faci un exercitiu din ce in ce mai des. ai multe de spus, sunt convinsa, iar eu astept sa te ascult si sa te citesc...
