Cheia de la seiful inimii,a fost ascunsã..dar tu ai gãsit-o! Te-ai infiltrat uşor ca un fir de stea şi ai descuiat toate sertarele!Ai atins cu iubire fiecare ungher din adâncuri şi ai aprins lumina!
Într-un sertar stãtea dorinţa..se întindea languroasã,toropitã de plictisealã!Ai mângâiat-o pe obraz.. şi-a scãldat privirea în luminiscenţa ochilor tãi şi a alunecat afarã pãtrunzând în fiinţele celor,ce au înţeles mesajul!
Al doilea sertar nu vroia sã se deschidã.Ai dat peste morocãnoasa rutinã.A bombãnit ceva neânţeles,..ai deranjat-o! Ai râs,cu prospeţimea dragostei rãspândite în lume şi ea a tresãrit speriatã,fãcându-se nevãzutã!..
Speranţa.. fosforescentã,te-a iubit de prima datã!Å¢i-a promis sprijin necondiţionat!Unul din prietenii rari pe care i-ai avut!
Al patrulea sertar s-a închis şi s-a deschis furios,fãcând gãlãgie!Glasul tãu,a fredonat o melodie de dor şi ura a adormit sforãind zgomotos!...
Urmãtorul.ascundea cutiuţa muzicalã,cu cântecul dulce al copilãriei.L-ai lãsat deschis! A urmat sertarul roşu..pasiunea în purpurã dansa,unduindu-se în ritmuri senzuale.Ea te-a cuprins în vãlul ei vrãjit şi ţi-a încredinţat cea mai puternicã forţã divinã..IUBIREA! Ai pus-o în cutiuţã de catifea,în buzunarul de la piept!
Bãtaia puternicã a inimii se împleteşte cu ritmurile sufletului curat şi se înalţã în sferele înalte ale visului suprem..PERFECÅ¢IUNEA!Nimbul de luminã a inundat centrul spiritului şi a creat geniul,pe care l-ai împãrţit cu fiecare dintre noi!Nu pleca prea departe!Se apropie timpul,când tic-tacul timpului îţi va încredinţa misiunea de-a împrãştia pulberea magicã a IMAGINAÅ¢IEI CREATOARE în conştiinţa sufletelor alese sã absoarbã frumuseţea îngerilor ce te-au investit cu harul artei tale!
Ai lãsat rãvãşite sertarele,te-ai strecurat afarã...dar ai lãsat sã ardã flacãrã luminoasã a vieţii!O dulce muzica încântã auzul si linişteşte aleanul aşteptãrilor şi suferinţele omenirii!Balsamul sunetelor eterice,liniştesc durerea lumii! Te-am oprit sã deschizi ultimul sertar!
Å¢i-am strâns mâna,ţi-am sãrutat zâmbetul şi te-am rugat sã nu-l descui..acolo sunt ferecate...LACRIMA şi DORUL!
foarte frumos eseul,placut la citire si usor amuzant.mi-a placut "speranta fosforesceneta".penultimul paragraf eu l-as scoate pentru ca parca nu e de acolo,te-ai zapacit putin acolo.in rest,super fain.felicitari!
