Anunţ:
Antologie literară colectivă
Nãdãjduiam grãbit s-apari,
Stând rezemat lângã fereastrã
Scrutând intens printre castani
Când seara se lãsa albastrã.
Cu nasul mic ce aburea
Pe sticla rece, câteodatã
O frunzã care-n cerc cãdea
Mã distrãgea, cât sã se poatã.
Nelinişti de copil strângeam
Fãr`a rosti nici un cuvânt...
La tine-n braţe mã trezeam
Şoptind: ,,mamã miroşi a vânt".
Nr
Comentarii
Comentatori 1.
rotundul inimii tale e minunat
cotangenta 2.
"mamã miroşi a vânt"
aura 3.
"Nelinişti de copil strângeam
Fãr`a rosti nici un cuvânt..."
Un dor
Amena 4.
frumoase versuri, fara cusur, profunde si cu un strop divin in ele. felicitari!
ruddy 5.
mi se intampla adesea si mie cand traiesc o emotie de nestavilit gandul meu imi cheama mama,de mult plecata,sa se bucure alaturi de mine,copilul din noi va simti mirosul mamei in gand peste fiecate vant...
Diana Cris 6.
Multumesc Maria. Imi pare rau ca nu ai venit la Galati cand s-a lansat antologia. Cred ca am fi avut multe de povestit. Cu drag
Marcoci Dorian
« Cenaclul
Literar Online »
« Noduri
şi Semne»