Ninge peste murdãria
Strânsã la debut de veac,
Regãsim iar bucuria
Şi nevoilor un leac;
Ninge fãrã încetare,
Sparte-s bolţile sihastre,
Ninge-n sufletele noastre
Aducând o alinare.
Ninge, fantezie albã,
Inocenţã de copil,
Par desprinse dintr-o salbã
Destrãmatã inutil.
Alintaţi, rebeli şi singuri
Contopiţi într-un noian,
Fulgi ori stele cãzãtoare
Ne cuprind în vast troian.
............................
Brazi în case, la fereşti
Scânteiazã luminiţe
Dupã ce-i împodobeşti,
Iar mirosul de rãşinã
Şi de poame-amestecate
Par s-anunţe c-o sã vinã
Sãrbãtorile visate.
Tihna-n suflete coboarã
La copii şi la pãrinţi,
Aşteptând în fapt de searã
Rodul multelor dorinţi.
Murmur vesel, armonie,
Râsete de zurgãlãi,
Pe la case-ncep sã vie
Cu uratul mulţi flãcãi...
Şi-n aceastã searã sfântã
Moştenitã veac de veac
De Christos lumea colindã
La bogat ori la sãrac!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
din pacate aici la noi nu ninge desi as vrea tare mult...versul tau mi-aminteste de mirosul de brad,scortisoara si portocala.
