Soarele-apune, glob imens pe orizont rostogolit,
Treptat vãpãile îşi pierde în luciul apei liniştit,
Însângerarea-i se prelinge pe stuful neclintit şi drept
Ce i-a deschis, plinã de sânge, imaginarã ranã-n piept.
Stropii abundã, se întind pe ape, grinduri în curând
Ca-ntr-o oglindã reflectândã vãzduhul spre zenit cuprind.
...........................................
Înfiorat priveam de-o clipã acest masacru ireal,
În mâini cu zvârcoliri de ştiucã, în trup cu sânge ancestral,
Doar lotca suplã, nemişcatã, cu-ntunecime de satan,
Era o presimţire vagã a nopţi-aproape de liman.
..........................................
Din trupul sfâşiat, acuma o semilunã a rãmas,
Nemãrginirea îl absoarbe, conturu-şi pierde pas cu pas,
Un ciob, o patã înroşitã pe-altarul norilor din zare
Cu prevestiri de rea ursitã la capul zilei urmãtoare.
