De ce sã fim cu capul în pãmânt
Când împrejur e-atâta soare,
Privirii sã îi acordãm volum
Ghidându-ne dupã valoare.
Sã nu stârnim degeaba vânt,
Furtuni sfârşesc adesea-n scrum,
S-avem constanţã în cuvânt,
În verticala abordare
Neambalându-ne în "fum"
(Dupã cât poate fiecare)
Gãsind menirea pe pãmânt
Ca un triumf, nu un "oricum".
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cred ca maestrul pera are dreptate, am priceput mesajul, dar trebuie prelucrate versurile, mult as spune si in totalitate...
Sa ridicam noi mai intai capul si apoi sa-i indrumam si pe ceilalti.
"(Dupã cât poate fiecare)"
Menirea pe care am gasit-o eu pana acum, e sa-ti traiesti viata, si da, nu oricum ci "(Dupã cât poate fiecare)". Cu drag.
Prea multe trimiteri care bulverseazã un pic mesajul. Dar mai inoportun pare a fi abuzul de cuvinte între ghilimele. Poem ce necesitã o minimã prelucrare.
