Nori grãbiţi de vânt se-adunã,
Vãlãtuci bombaţi de spumã,
Încruntaţi şi puşi pe ceartã
Dintr-o patimã deşartã,
Apãrutã din senin,
Sã-şi arunce cu venin
Vorbe surde de ocarã
Bombãnind aşa-ntr-o doarã
Şi tunând din înãlţimi
Rãspândind ecouri grele
Peste dealuri şi grãdini
Şi sãtui de-atâtea rele
Când mânia îi înneacã
Potopesc zoriţi pãmântul
Cu perdelele de apã.
Nu e mult când frãmântarea
Îi slãbeşte peste poate
Şi sleiţi de înfruntarea
Trupurilor deşirate,
Zdrenţuiţi, umili şi tulburi
Se preling în depãrtare...
Brusc lumina din înalturi
Scânteiazã-n orice floare
Aburi calzi, stârniţi de soare
Se alungã valuri, valuri
Pe-un covor de prospeţime
Ce se-ntinde peste dealuri...
Totu-i zâmbet şi uitare
Şi-o ofrandã ne-ntinatã
Tinereţii trecãtoare!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Domnule,va multumesc pentru placerea pe care o ofera o poezie care e intr-adevar poezie,melodioasa,clara. Apreciez mult faptul ca ati folosit elemente de versificatie, nu v-ati limitat la simpla insiruire a unor expresii fara rima si fara vreo consistenta literara.
