Mereu de valuri s-a lovit
În drumul ei spre nemurire,
Mereu din valuri s-a nãscut
Ca o statornicã iubire.
Pe ea un zeu s-a odihnit,
Poate, cu tâmpla în vechime
Ori o sirenã şi-a cântat
Aleanul cu suspine...
Ecouri lungi din veac în veac purtate peste ea şi mare
De pãsãri albe, mesageri din neguri de uitare
S-au contopit într-un refren
Cântat ori pe furtunã
Ori când iubirile se cern
În serile cu lunã.
A petrecut cu ochii ei legende-n realitate
Şi tot o stancã a rãmas
De-a pururi între ape.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
"un zeu s-a odihnit cu tampla in vechime..." foarte frumos, versurile sunt profunde, au un iz de intelepciune si apreciez talentul tau pentru poezie. cu drag.
