Anunţ:
Antologie literară colectivă
Trup ce plãmãdeşte viaţa,
Nouã luni, dumnezeirea
Ce-a încununat speranţa
Şi a ocrotit iubirea.
Trup ce-a sfâşiat durerea,
Din credinţa adunatã,
Vieţii noi sã-i dea puterea
Pasului purtat de soartã.
Trup ivit în felurimea
De culoare şi de datini,
I-e menitã lui pruncimea
Şi izvorul lung de patimi...
Trup, subiect al nemuririi
Sau al micilor "prostii",
Prin "chimiile" iubirii
Ne-ncetat vei dãinui.
Nr
Comentarii
Comentatori 1.
E bine cand nu esti multumit de tine. Asta inseamna ca ceri mai mult de la tine si tu chiar poti da mai mult. Bafta!
aura 2.
M-am chinuit sa "plamadesc" aceste versuri, in final nefiind prea multumit de poezie. Va multumesc pentru gandurile bune, iar constatarea lui Ruddy ma copleseste. Multumesc
Marcoci Dorian 3.
simt ca versurile tale au ceva divin in ele si nu indraznesc sa le comentez in vreun fel... dar imi plac, asta vreau sa stii.
ruddy 4.
Prin durere ne purtãm paşii, în credinţã sfâşiem durerea.
Amena 5.
frumoasa oda mamelor,felicitari!
Diana Cris
« Cenaclul
Literar Online »
« Noduri
şi Semne»