Autor:	Marcoci Dorian ( Marcoci Dorian ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Tãtãroaica

Luna sta miratã-n golf Valuri netezindu-i calea Cãtre un tãrâm amorf Împãcat cu înserarea. Apãrutã din fundal, Glob imens portocaliu, Se rostogolea egal Din neantul plumburiu. Scânteieri din faruri vechi Îi accentuau amploarea Frumuseţii neperechi Îngânatã cu visarea; O visare adunatã, În priviri catifelate, Din pustiuri de-altãdatã Şi din mãri însingurate... În priviri şi-n trup de fatã Rãsfãţatã de pãrinţi: O micuţã tãtãroaicã Luminatã de dorinţi, Concentrând în ea tumultul Seminţiilor trecute Care-au vânturat pãmântul Sfãrâmând orice redute... ......................... Noapte, vrajã, lunã plinã, Patimã şi încântare Se-ntreţes şi se alinã Risipindu-se pe mare...

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc! Ar fi fost o seara perfecta daca nu eram singur...	Marcoci Dorian
2.	poezie perfecta! imi place.	ruddy
3.	E frumoasã combinaţia peisajului selenar cu descrierea micuţei tãtãroaice. O singurã chestie aş vedea eu cã lipseşte(deşi poate fi considerat cã se subînţelege) şi anume un verb oarecare la timpul prezent, vizavi de micuţa tãtãroaicã,...de ex , ca sã nu stricaţi ritmul, aţi putea pune ”luminatã-i de dorinţi” ãn loc de luminatã de dorinţi”.	Aton_Ra

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]