Autor:	Marcoci Dorian ( Marcoci Dorian ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Scoica

În ce adâncuri ai trãit Cu mii şi mii surate? Lumi poate într-un nesfârşit Alai ascuns de noapte. Lumi care-n vreme au rãmas Doar locuri de legende Unde eroii s-au retras În nesfârşitã veghe. Adâncuri pline de mister Cu vietãţi ciudate Unde doar gândul pasager S-ajungã se mai poate. Când ai plecat, cum ai sfârşit? Doar clipa ta o ştie, Grãunte într-un infinit Ce infinitul scrie. Pe plajã pasu-mi cãlãtor S-a odihnit în preajmã-ţi, O scoicã simplã-ntr-un decor Al unei dimineţi. Stãteam aşa, doar noi, tãcuţi Prezent şi dãinuire Eu simplu om, tu anii mulţi Scriind o amintire. Nu te-am cules şi am privit Cum valuri te adunã Poate la timpul potrivit Lãsând în loc doar spumã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc doamna Osorheian pentru popas si comentariu!	Marcoci Dorian
2.	Nu te-am cules şi am privit Cum valuri te adunã Poate la timpul potrivit Lãsând în loc doar spumã. Ce frumos ! Aici, pentru scoicã - doar spumã (albã, curatã şi spãlatã de valul mãrii), iar pentru oameni va fi iarbã cu flori(spãlate de ploi).	veronica oșorheian
3.	Multumesc Lili! Am avut un moment de inspiratie deosebit intr-un loc deosebit ...	Marcoci Dorian
4.	Dorian, ai scris atât de frumos; scoicã din versul tãu are irizaţiile perlelor din colierul princiar. Un plus versului aduce ritmul acestuia ce parcã ar fi asemãnãtor Luceafãrului, dând poeziei un farmec aparte.	liliana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]