Autor:	Marcoci Dorian ( Marcoci Dorian ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Rostul în eternitate

Nu era un oarecare Chiar şi-atunci când l-au sãdit, Gândul le-a fost negreşit Cã va creşte cât mai mare, Un strãjer vânjos şi falnic Deschizând culoar sub ramuri Paşilor în doi,ori singuri Pe aleea scrisã tainic Aşternea o umbrã verii Rãcorind în promenadã, Iarna, braţe de zãpadã Albãstrea in faptul serii. Primãvara muguri harnici Deschidea în înfrãţire Mugurilor de iubire Din sãrutul celor darnici... Multe se-nnoiau în juru-i, Doar el singur şi Cetatea Transmiteau eternitatea Mâinii,conservând trecutu-i... Iar acuma tot o mânã Într-un gest fãrã control Suprimã acest simbol Şi-l eternizã-n ţãrânã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc foarte mult! Comentariile dumneavoastra ma onoreaza si ma stimuleaza.	Marcoci Dorian
2.	Şi copacii mor cândva. Acesta rãmâne în eternitate. Felicitãri.	veronica oșorheian

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]