Autor:	Marcoci Dorian ( Marcoci Dorian ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Parfum de legende

Suflarea muntelui m-a-nvãluit Atunci când am deschis fereastra Castelului unde-am venit Pe drum de regi cãutând povestea... Şoptitã poate-n nopţi când luna Se arcuia-n tipar de stele Iar paşii,una câte una Prin rouã zânele rebele Îi frãmântau cu încântare. Sau poate-n dimineţi bogate De verde aburind în soare Pâraiele cu nestemate Pe firul dorului de ducã Vor înşira spuza de şoapte Învrednicite sã seducã Cu alte basme depãnate... ..................................... Am strâns în palmã fructul dulce De zmeur,roşul plãmãdit Tot de-o legendã pare-a-mi zice C-a fost odatã pribegit...

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Multumesc Lili! Am fost fericit acolo si mai pastrez parfumul acelor clipe.	Marcoci Dorian
2.	Poate aşa este raiul cum l-am vãzut citindu-te.	liliana
3.	Am fost atat de fericit acolo in poiana soarelui aproape de cer si de legenda si departe de lumea dezlantuita incat... cred ca am intinerit.Multumesc pentru frumosul comentariu pe care l-ati facut.	Marcoci Dorian
4.	O lume de basm, atâta vreme, cât zânele de la castel dãnţuiesc, atunci când ... luna Se arcuia-n tipar de stele. Şi, ... când Am strâns în palmã fructul dulce De zmeur,roşul plãmãdit Tot de-o legendã pare-a-mi zice C-a fost odatã pribegit..., e semn de contopire cu natura. Felicitãri, cu drag.	veronica oșorheian

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]