Au iscodit cu feţe luminoase
Spre soarele ce le înfiripa
O dimineaţã care îşi grãbea
Albastrul mângâierii generoase.
Petalã galbenã lângã petalã
Au adunat surate-ntr-un refren
Plin de culoare,depãnat de tren
Privirilor din suflet cu sfialã.
Înseninat de-aceastã prospeţime
A florii-soarelui de pe ogor
Târziu am observat cu un fior
Pe una despãrţitã de mulţime.
Deşi era la fel ca celelalte
A rãsãrit mai sus lâng-o fâneaţã,
O solitarã care se rãsfaţã
Şi singurã de grijã o sa-şi poarte...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumoase imagini.Câteva tablouri cu floarea soarelui am admirat şi eu în vara asta.
Petalã galbenã lângã petalã
Au adunat surate-ntr-un refren
Plin de culoare,depãnat de tren
Privirilor din suflet cu sfialã.
Şi totuşi, când valurile vieţii ne poartã pe cãrãri nebãnuite, TREBUIE sã nu ne pierdem speranţa şi sã împlim ceea ce avem de împlinit, cât mai frumos.
Deosebit surprins momentul,încununat de excepţie,peste care frumuseţea naturii dominã şi gusturile cele mai pretenţioase !Poţi sã nu fii filozof şi sã scrii filozofic, simţirea maturitãţii se transferã peste orice filozofie în QUOD ERAT DEMONSTRANDUM. Îmi place simplitatea momentului!