Visam,cu tâmpla pe cãuşul lunii
Atât de-aproape, în eternu-i zbor,
Mantaua mi-am croit-o dintr-un nor
Iar stele îmi şopteau pline de dor
Cum a-nâlbit sfiala lor salcâmii
Copleşitor.
Şi tulburate de miresme stranii,
Pe clinul nopţii lunecau uşor
Desferecând imaginar zãvor.
Cu degetele-n gest liniştitor
Îmi mângâiau poverile şi anii,
De pe pridvor.
În preajmã culegeau discret arinii
Al Mureşului glãsuit fior,
Şi adâncindu-se-n meteahna lor
Mãrturiseau trecutu-i creator
Cãlãuzindu-ne-n datini strãbunii
Pân’ la izvor.
Dacã se poate visa cu tâmpla pe cãuşul lunii, dacã mantaua e croitã dintr-un nor, dacã, tulburate de miresme stranii, stelele pot luneca pe clinul nopţii, desferecând izvorul imaginar, pentru a mângâia poveri şi ani, dar şi când arinii pot culege fiorul glãsuit al Mureşului, MUSAI SÄ‚ RECUNOAŞTEM POETUL şi sã-l felicitãm.
Aţi pãstrat perla pentru o zi mare. Mare poezie mare om(cu încã un an,şi nu numai atât )Am aprofundat cuvânt cu cuvânt şi ,în bobi mi-a dat cã e de bine. Mi-a plãcut chichiţa coşbucianã ,cu ultimul vers,dar mai mult mi-a plãcut construcţia aproape perfectã a ritmului îmbinatã cu filozofia gândirii ce mã determinã sã recunosc ideea conform cãreia orice judecatã ,se face în urma unui proces bine cântãrit. Mã bucur de o aşa poezie reuşitã şi ,La mulţi ani!
