Se rãsucea în ape tulburi
Omãtul scurs de primãvarã,
Sloiuri şi crengi îl îngroşarã
Pe sub arinii plini de muguri.
Un zvon ducea constant în cale,
Amplificat dupã hãitaş,
Someşul Mare pãtimaş
Rostogolindu-se la vale.
Sãlcii umile brãzdau apa,
Cununile de mâţişori,
Însufleţiţi şi temãtori,
Se strãduiau sã-i curme graba
Spre podul vechi de lemn,statornic
Pe râpa marginii de sat,
Unde adesea-m adãstat
Cu suflet tulburat şi dornic...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ma bucur tare mult daca am reusit asa ceva.Pe la sfarsitul anilor saptezeci am facut o excursie in jud. Gorj cu niste prieteni si mi-a placut foarte mult.Mi-ai reamintit acele momente si iti multumesc!
Îmi regãsesc amintirile la rîndu-mi în poezia ta ,ptr cã şi-n Gorj am podurile mele din lemn şi rîpele în care prigorile îşi fãceau cuiburi oglindindu-se în apa ce ducea mîţişorii la vale .Mi-ai trezit amintiri deosebite şi-ţi mulţumesc !
3.
Drumurile vietii m-au purtat pe acele meleaguri intamplator,pedepsit fiind[nemeritat]de catre directorul discretionar al unei institutii importante la acea vreme...Acum ii multumesc pentru posibilitatea pe care mi-a oferit-o.M-am indragostit de acele tinuturi minunate incarcate de frumusete si de istorie,de care ar trebui sa fim mandri pe vecie.Va multumesc doamna,ati atins o coarda care va vibra intotdeauna la emotia frumusetii.
Multumesc Daniela!Am lucrat mai demult in aceasta frumoasa comuna de pe valea Somesului Mare,iar in unele dupa-amieze stateam pana tarziu pe podul de lemn cu gandurile si privirile ratacind de la fuiorul apelor pana la fanetele si padurile din jur, uitand de timp si de toate.
