Cu dor şi sfiiciune icoane mã apasã,
Acuma doar ţãrânã e chipul vostru blând,
O flacãrã veghindã adâncului mormânt
Lumina din iubire sã picure o lasã.
Luminã cu sfialã aduce primãvara
Prin muguri de iubire,fãrâme de noroc
Ce-aşteaptã zãmislirea întâiului soroc
Fecund din rostul lumii ce-şi apãrã comoara.
