Trenul a poposit pentru puţin timp în halta stingherã de la marginea peretelui de stâncã.Am coborât cu grijã pe dalele mâncate de vreme.Rãcoarea muntelui şi mirosul de rãşinã,împãrţit generos de brazii aflaţi la tot pasul,mi-au mângâiat obrazul cu o adiere molcomã.Şuierat scurt şi cele trei vagoane cojite de vreme m-au încredinţat peronului minuscul.Inspiram adânc,fericit,îmbãtat de prospeţimea locului.Dupã traversarea liniei ferate,am coborât o pantã scurtã pânã aproape de podul din bârne de peste Mureş,unde o bãtrânicã scundã,uscãţivã,cu o privire directã,agerã şi seninã mã aştepta rãbdãtoare.Era Mama Ioana,cum îi spuneau apropiaţii.M-a întâmpinat cu simplitate,la fel şi ceilalţi membrii ai familiei,dupã câţiva paşi la intrarea în curtea casei.M-am aşezat pe o bancã la umbra unui liliac sã-mi trag sufletul şi am privit în jur.
Într-o parte o casã micã,bãtrâneascã,îngrijitã,alãturi grajdul,fânarul,coteţul de pãsãri.Cuşca unui câine lãţos am ghicit-o dupã o grãmadã de lemne şi în cele din urmã casa cea nouã strãlucind curatã în lumina dupã-amiezei.Gospodãrie de oameni harnici,obişnuiţi cu viaţa asprã de la munte.
M-am cazat într-o cabanã de lemn din vecinãtate alegând o camerã de la etaj cu vedere spre râul Mureş.Lumina pãtrundea tihnitã prin perdelele scrobite dezvãluind o încãpere simplã,un pat cu dimensiuni generoase pe care m-am lãsat istovit nederanjat de asprimea pãturii de lânã.Într-un colţ,lângã fereastrã se afla o masã încãrcatã de cãrţi vechi,îngãlbenite şi probabil rãscitite,apoi privirea mea a cãutat repere...în visare.
O luminã plãcutã,aurie a încercat sã-mi convingã pleoapele sã se întredeschidã.Ce minunãţie,de dupã un colţ de stâncã,plutind deasupra pâlcurilor de ceaţã finã,zâmbea şãgalnic un soare care îşi întregea tot mai mult din contur.Astrul pipãia blând creştetul brazilor,diluând pâcla în fuioare care se risipeau pe vãi,apoi cobora în roua pajiştilor şi în undele şoptite ale râului.Am deschis larg fereastra sã particip la aceastã scenã magicã,abandonat şi întâmpinat de aerul aburind al dimineţii.Am rãmas aşa multã vreme,apoi s-a auzit glasul Mamei Ioana:
-Aţi ales camera lui Dorin,fiul meu cel mare.De acolo se vede cel mai bine când rãsare soarele.Haideţi sã beţi nişte lapte cald!
Câtã frumuseţe şi simplitate!Am mai rãmas câteva zile,dar acea dimineaţã nu a mai fost egalatã de urmãtoarele.
Ziua mergeam la pescuit sau mã refugiam la umbra pãdurii de brazi cercetând dupã zmeurã târzie.Parfumul dulceag rãsfirat din siropul roşiatic amestecat cu cel de rãşinã şi de muşchi jilav lungeau popasurile mele.Pierzând şirul timpului mã aşezam pe câte o piatrã în preajma apei iar gândurile îmi zburau fãrã hotare.
Apoi într-una din zile un glas de copil mã scuturã de starea aceea.
-Ce faceţi? Nu pescuiţi?
Micã,bãlaie,cu ochi senini şi trãsãturi ce semãnau izbitor cu ale Mamei Ioana,mã privea o fetiţã de vreo cinci-şase ani.Era Bianca,nepoata celei amintite.Seriozitate,francheţe,naivitate şi o curiozitate scãpãrãtoare s-au revãrsat apoi spre mine.La început am fost puţin încurcat,intimitatea mea se spulberase,dar acel ghem de inocenţã şi curiozitate m-a cucerit treptat.Vroia sã ştie de toate,punea uneori întrebãri greu de anticipat,dar cred cã m-am descurcat onorabil.
Pe drumul de întoarcere am trecut pe lângã un chioşc unde,spunea Bianca,aveau o îngheţatã foarte bunã.M-am conformat şi savurând îngheţata mi-a spus câ îmi va face cunoştinţã cu Sânziana când vom ajunge la casa lor.Nu eram foarte curios,dar am fost de acord.
Ne-a întâmpinat Mama Ioana,zâmbind ascuns şi vrând sã ştie dacã Bianca nu a fost obraznicã.În timp ce discutam liniştiţi aşezaţi pe banca de lângã liliacul umbros,fetiţa a fugit pânã la fânar,iar dupã un timp a revenit cu iepure blând în braţe.
-De ce ai adus iepuroaica şi nu ai lasat-o sã mãnânce? Întrebã bunica.
-Pãi,i-am promis domnului cã-i fac cunoştinţã cu Sânziana Ana Maria Mãgurean!Rãspunse Bianca cu seriozitate.
Biata Sânziana!Nu a avut un destin prea fericit.Nu vreau sã vã întristez dar,dupã un timp am vorbit cu mama Biancãi la telefon şi am aflat printre altele cã Sânziana a nimerit în meniul unui vulpoi care-şi avea sãlaşul pe acele meleaguri.
