Zi mohorâtã. Oraşul pare cenuşiu. Deşi ianuarie, iarna a uitat sã treacã pe la noi, lãsând toamna parcã într-o disputã nehotãrâtã cu primãvara.
Nefireascã. Oameni grãbiţi sau nu, alunecã pe lânga mine pe stradã. Nu am un scop anume, mã plimb, gândurile mã poartã ici-colo...Deodatã un chip cunoscut. Ne salutãm, urãri de început de an, amabil mã întreabã dacã am mai scris ceva. Simt o cãldurã plãcutã, îmi place sã scriu, sã plutesc în universul meu...Da am mai scris, îmi propune sã-l caut dacã mai lansez vreo carte. Am uitat sã vã spun, domnul profesor pune la dispoziţie o salã unde se ţin evenimente culturale deosebite. Am participat cu bucurie la unele dintre ele şi ar fi minunat sã-mi lansez propria carte acolo.
Ne-am despãrţit. E plãcut sã te întâlneşti cu oameni care îţi transmit din energia lor pozitivã. Mi-am continuat mersul printre necunoscuţi. Cum a trecut timpul, altãdatã salutam în stânga, în dreapta, acum... Şi atâţia tineri. Veseli, grãbiţi, gãlãgioşi...
Aleea din piaţa centralã era mai liniştitã. Am trecut pe lângã statuia masivã a lui Avram Iancu. Întotdeauna simţeam o putere şi o mãreţie care parcã se dislocau dintre pietrele reci şi aspre din jur. Aceeaşi impresie o aveam şi acum, am rãrit paşii pentru a prelungi momentul...apoi aproape cã m-am împiedicat de mulţimea de porumbei harnici şi blânzi care ciuguleau firimiturile împrãştiate cu bucurie de un copil mic. Râs cristalin, bucurie nevinovatã în glas şi în mişcãrile trupului. Am pãşit mai departe, bãnci goale, jilave, magnolii defrunzite aplecate deasupra lor şi asfaltul cenuşiu. La semafor m-am oprit. Douã grupuri de oameni se aflau faţã în faţã. Am simţit privirea unei femei frumoase, brunete, apoi verde la semafor şi privirile noastre s-au despãrţit. Ajuns în staţia de autobus gãlãgioasã, am încercat sã ocolesc pe lânga Turnul Franciscanilor. Şi atunci, când neatent aproape cã am atins o pereche de tineri care se sãrutau, am auzit glasul catifelat feminin, încãrcat de tandreţe: ce dulce eşti! Întâmplãtor trecusem prin câmpul lor de fericire, pãstrând ceva din bucuria şi seninãtatea tinereţii înmugurind a primãvarã. Un mugur între atâţia alţii care îşi aşteptau rândul.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Ma bucura plimbarea pe care am facut-o impreuna. Multumesc!
