Gândurile mele pãşesc
Pe acest pãmânt
Însetat de istorie.
Nu se grãbesc,
Istoria are rãbdare,
Poate sã aştepte.
De fapt cât conteazã
Un gând
Într-un noian
De nespuse?
Cu sau fãrã el istoria
Îşi vede de treburile ei.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Parcà sunt si pasii mei de dobrogean în acest frumos poem. Multumesc!