Plãmad-a vieţii,tainic,din pãmânt de ape
Mereu departe şi mereu aproape...
Case din lut şi stuf ce-au pribegit în vreme
Cu hornuri nãzãrind fâşii de fum
Iar altele naturii care cerne
N-au rezistat,surpându-i-se-n drum.
În primitivã încropire,câte-un saivan creştea mãrunt
Vecin şi respectând tãcerea acelora ce nu mai sunt
Şi printre toate plopii stranii foşnesc singurãtãţi uscate
Albind sub razele de toamnã în sentimente-amestecate
Deschis e cerul spre albastru,nici Dunãrea nu-i stã în cale,
De peste tot şi-n tot respirã mãrturisiri de împãcare...
Un colţ pãstrat de veşnicie,în suflet celor ce-o sã vinã,
Din taine-ascunse în pustie învrednicite sã rãmânã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Draga Elma cand voi prinde pestisorul de aur il voi ruga sa iti indeplineasca mai mult de trei dorinte.Ma bucura consecventa vizitelor si comentariilor tale.Multumesc!
cât dor poate sã înghitã
un loc de lume uitat la Mila 23
se întreabã un peştişor din Dunãre
cât
în gheare sã cuprind
dragostea adevãratã
îi rãspunde
pasãrea de pradã