Dealuri se coc sub soarele amiezii,
Cosaşi-n umbra de salcâmi,
Rupând nestingheriţi din pâini,
Glumesc la marginea livezii.
Hodorogind stingher pe drumul dur,
Ce se pierdea cotind înspre Archiud
Ecouri între lanuri se ascund
Atenuând cãruţei din cusur.
Un abur rãtãcind se întrevede
Dinspre fâşia rarã de pãdure
Cu pini, scãpatã încã de secure,
Ce ascunzişul Tecii îl precede.
Trei turle, ample vârfuri de credinţã,
Se-nalţã cumpãnit din vale
Şi-ntind aripi mântuitoare
Peste a satului fiinţã.
Case tihnite adâncesc luminã,
Cu flori la porţile înalte
Şi geamuri care par sã poarte
Privirile fãrã hodinã...
Imagini ce revãd în fapt de varã,
Când soarele se revãrsa deplin
Peste un sat ce dãinuia senin,
La fel ca-n verile de-odinioarã.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Sunt meleaguri pe care le-am cutreierat aproape 10 ani,frumusetea si varietatea lor cred ca ar inspira orice iubitor de natura. Mai ales imaginea care se deschide cand vii dinspre Tg-Mures. Va multumesc tuturor.