Autor:	Marcoci Dorian ( Marcoci Dorian ) - [ POEZIE ]
Titlu:	Constanţa

Se scutur crengile de tei Împrãştiind parfum de flori Bogat şi greu, pe vechi alei Dintr-un oraş fermecãtor, Unde mâhnit şi exilat Ovidiu aştepta spre mare Izbindu-se neîncetat De ancestrala-i nepãsare. Oraş de soare şi de vânt Ecou al zãrilor albastre Suspin de apã şi pãmânt, Eternul dragostelor noastre... Chemãri aduse ne-ncetat Înfiripate-n vrajã Sufletu-ades ne-au subjugat Cãlãuzind spre plajã... Imensitãţi ce copleşesc A omului fãpturã Necontenit se primenesc Prin veşnica naturã. Şi tot aşa s-a transformat În spaţii de istorii Oraşu-acesta minunat Perpetuând memorii, Un mozaic de vechi culturi Adus în lumea nouã Vibrând în ochi şi-n trãsãturi Şi dãruite vouã... Neîmplinit am aşteptat Mereu în fapt de varã Sã rãtãcesc cu gând curat Pe strãzi cu tei o searã Şi îmbãtat de-acel miros Sã-mi fie-apoi totuna Cã tinereţile s-au scurs Şi-au destrãmat minciuna!

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	orice vârstã are frumuseţea ei. mulţumesc pentru aceastã plimbare virtualã.	mignona
2.	Va multumesc tuturor pentru ca m-ati insotit pe aleile cu tei de langa faleza Constantei.	Marcoci Dorian
3.	un mozaic de suflet si curatenie,un semn!	Diana Cris
4.	Versu-ţi cuminte şi curat, Nici optimist, nici supãrat, M-a încântat!	liliana

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]