Iarnã. Şi-i un ger de crapã
Piatra...cum ziceau strãmoşii...
Amorţitã-i aşteptarea
Îmbrãcatã-n promoroacã,
Aţipitã lumânarea
Şi împovãraţi galoşii .
Ziuã albã, luminatã
De sclipirea şi fervoarea
Bucuriilor tãcute
Ce s-au declanşat odatã,
Când venitã de la munte,
Ne-a învãluit ninsoarea...
E sfârşit de an, de secol,
Gongul timpului pãtrunde
Cu ecouri ancestrale...
Nu ne paşte vreun ,,pericol’’,
Mai miroase a sarmale
Şi-a preocupãri mãrunte !
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
la multi ani cu intarziere,un an nou implinit si inspirat!