Numeroteazã literele din suflet
Ca pe nişte pietre-comori din asfalt
Înşirã peste ele glazurã de vanilie
Sã ai o prãjiturã crudã şi moale de trup nefãcut
Şi acum, din reţeta asta mult prea simplã
Scoate, dragul meu, o firimiturã din ceea ce sunt
O firimiturã din ceea ce eşti
Mie, ca bucatã de lut
Şi ţie, ca bucatã de cer
Ne-a lãsat timpul
O ne-bucatã de iubire
Sã o cãutam nestins printre cercuri.
Mie, ca o linie frântã zglobie
Şi ţie, ca un meandru ştirbit
Ne-au lãsat fantasmele
Un chin aburit, ca în orice bucãtãrie în care gospodina a adormit în braţele monstrului descins din cartea de bucate.
Noi doi suntem precum reţeta aceea cu vanilie şi pietre :
imposibil de împãcat, şi totuşi, asamblaţi în tarte necomestibile.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
incearca sa cerni inainte faina si pietrele se vor alege in sita,iar peste glazura picura doar stropi de suflet,e frumos ceea ce ai scris,iar reteta ta e inedita,consideratie!
