suntem prinşi într-un cub
dumnezeu roteşte culorile zilelor
amestecându-le
niciodatã nu a reuşit sã creeze
douã zile în aceeaşi nuanţã
dar la ce ar fi trebuit
oricum mie nu-mi plac
mereu aceleaşi lucruri
într-o dimineaţã cerul era galben
şi iarba crescuse atât de roz
încât pantofiorii mi s-au colorat
iar urmele paşilor mei
deveneau tot mai adânci
din curcubeu picurau lacrimi
ce colorau şi aerul din plãmânii mei
voiam sã întreb pe cineva
cu ce culori poţi sã pictezi viaţa
însã nimeni nu se oprea sã mã asculte
fiecare pregãtindu-şi
propriul
tablou pentru expoziţie
