mã sfãtuieşte azi
teiul îmbrãţişat de amintiri
sã nu uit
când voi creşte
s-ascult poemele de dor
revãrsate
peste nopţile
când luceafãrul
ţesea
eternitatea
lipindu-mi buzele
de fereastra trecutului
simt toatã iubirea
strecurându-se în prezentul
pe care stau neclintitã
aşteptând clipele
ce-mi vor da puterea
sã opresc o singurã datã o
singurã rotaţie a pãmântului
sã mã nasc iar acolo unde tu
marele poet
ai sculptat din chip de lut
nemurirea
