lasã-mã sã dorm pe o frunzã
nedesprinsã de pe braţul toamnei
sã-nchid ochii
lipindu-mi obrajii de cerul
prins între coperţile
albe nãscute dimineaţa
septembrie
ai pus atâta culoare
încât şi privirile
sunt acum ruginii
înainte sã pleci
spune-mi ultima poveste
s-adorm pe umãrul tãu
alergând printre vise
nu mã trezi doar
înveleşte-mã cu frunze
sã nu-mi fie frig