Astãzi ne-am propus sã ne jucãm de-a v-aţi ascunselea. Îmi acopãr ochii cu palmele şi aştept ca tu, fericire, sã te ascunzi. Cred cã nu voi aştepta mult fiindcã oamenii se plâng mereu cã nu te gãsesc. Înseamnã cã ştii sã te furişezi pe lângã ei fãrã sã te observe. Unde eşti? Între razele soarelui sau poate cã aluneci pe toboganul unui curcubeu ivit dimineaţa? Te gãsesc uneori în poemele scrise cu mâna destinului pe câte o paginã înfrunzitã de atâta aşteptare. Te amuzi îmbrãţişând culorile primãverii...surâsul tãu adoarme în braţele gingãşiei din sufletele copiilor. Nu uiţi niciodatã sã-mi alinţi inocenţa şi uneori te simt atât de aproape încât şoaptele tale îmi ating obrajii delicaţi. Hai mai bine sã fim primãveri ce se nasc iar şi iar neobosind vreodatã!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Mulţumesc, mãmica mea de suflet! Trimit acum pupici şi îmbrãţişãri cãtre Sufletele bune!
