Gândurile îmi alunecã pe derdeluşul bucuriei şi se înghesuie, neastâmpãratele, sã ajungã înaintea moşului cel bun. Steluţele de omãt sunt şi ele emoţionate... În dansul lor se opresc o secundã la fereastra mea. Vântul le îmbrãţişeazã şi le ajutã sã alunece uşor pe aripile lui. Å¢urţurii fac piruete, prinzându-şi cu mâinile delicate rochiţele de mãtase transparentã. Îngeraşii de zãpadã se aşazã pe pervazul geamului şi mã învelesc în iubire. Privesc emoţionatã spre brãduţul meu care îmi simte neliniştea şi stã neclintit, ţinându-şi globuleţele luminoa-se cu multã dragoste. În fiecare an se bucurã alãturi de mine şi îmi cunoaşte gândurile.
Iarna picteazã cu pensula viscolului întregul ţinut, fãcându-mã sã simt cã trãiesc într-o poveste. Fumul de la hornurile caselor alunecã pe umbrele nopţii. Copacii şi-au pus la gât coliere de perle sidefate din bobiţe de gheaţã. Şi-au prins pãrul cu bentiţe din frunze îngheţate.
În aceastã searã magicã, copilaşii vin sã ne anunţe naşterea lui Iisus, îmbrãţişându-ne cu glasurile clinchetelor de clopoţei. Cântând colinde împreunã cu ei, simt cã aş vrea ca întreaga feerie a minunatei sãrbãtori sã nu se mai sfârşeascã.
Stelele împodobesc lumina felinarelor cu tainice priviri. Noaptea aceasta visele se împlinesc datoritã lui, a moşului cel mai bun din lume! Alãturi de spiriduşii sãi, a citit pesemne toate scrisorile pe care le-a primit şi a pregãtit cadouri pentru fiecare.
Eu am mai crescut şi, de data asta, nu i-am mai cerut jucãrii, aşa cum fãceam în anii din urmã… L-am rugat sã aducã zâmbetul pe chipurile triste ale oamenilor şi sã împartã iubire tuturor celor care se simt singuri. Pentru renii sãi am pregãtit câte un fular roşu, sã-i învelesc ca sã nu le fie rece în zborul lor lung.
Deodatã zãresc la fereastra mea doi ochi mari care mã privesc. Inima începe sã-mi batã mai tare şi simt cum mi se opreşte respiraţia. Este chiar el, Rudolf, renul meu drag! Sunt încurcatã… nu ştiu ce sã fac. Din depãrtare aud şi glasul moşului care soseşte în zbor pe sãniuţa sa înconjuratã de luminiţe şi trasã de alţi câţiva reni. Mã îndrept emoţionatã spre fereastrã, o deschid larg şi întind braţele spre ei. Rudolf este primul pe care reuşesc sã-l îmbrãţişez, iar el zâmbeşte vesel, ridicând apoi picioarele din faţã în aer.
Dupã ce le prind fularele dinainte pregãtite de mine, mã îndrept spre Moş Crãciun... Zâmbitor, mã ia de mânã şi mã aşazã pe braţele lui:
- Şi anul acesta ai fost un copil bun şi cuminte, iar noi nu te-am uitat! Sunt bucuros cã eşti o fetiţã atât de ascultãtoare! Citind cu atenţie scrisoarea ta frumoasã, ne-am gândit sã-ţi aducem un dar care sã-ţi aminteascã mereu de noi!
Spunând toate acestea, Moşul scoate apoi din sacul sãu o cutiuţã şi mi-o întinde, zâmbindu-mi duios. Simt cã nu mai am putere sã vorbesc, sã spun ceva, dar, fãcându-mi curaj, iau cartea ce o aveam pregãtitã pentru el, pentru cel mai bun moş din lume, şi i-o ofer:
- Moş Crãciun, n-am ştiut ce aş putea sã-ţi ofer pentru dragostea ta... m-am gândit sã-ţi dãruiesc prima carte de povestiri scrisã de mine, numitã “Şoapte de catifeaâ€!
- Mulţumesc, draga mea, le voi citi din ea cu plãcere spiriduşilor şi renilor mei, când ne vom întoarce înapoi, în Laponia! Tu sã rãmâi în continuare la fel de bunã şi de cuminte, şi sã-ţi foloseşti talentul de a scrie pentru a bucura inimile oamenilor!
Apoi, aplecându-se, mã sãrutã pe frunte şi mã mângâie pe obraji. Renii necheazã, înclinã uşor din cap şi deodatã dispar cu toţii în noapte. Am rãmas ţinând în mâini cutiuţa primitã... încã mai simt mângâierea aceea blândã a moşului!
Mã întorc în camera mea şi-i arãt brãduţului cadoul primit. Mã cuprinde cu privirea lui blândã şi îmi cântã încetişor un colind.
Sunt atât de fericitã, încât simt cum genele mi se închid şi plutesc în lumea viselor pure. Ce minunat este sã fii copil!
Denisa Lepãdatu
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
cu toata consideratia ,cu tot dragul te imbratisam si-ti dorim sa ai parte de tot ce ai visat,dulce vlastar!
MInunat, Denisa! Felicitãri!
În noaptea aceasta minunatã sã te viziteze Moşul şi sã-ţi aducã mereu în dar, în cutiuţa lui fermecatã, bucuria de a scrie.
La mulţi ani!
