De dimineaţã au început sã aparã pe cer nori negri şi trişti iar aerul sã fie din ce în ce mai rece. Pãsãrile zburau parcã mai repede şi erau mai gãlãgioase decât de obicei. Frunzele copacilor tremurau şi ele, parcã strigând speriate cã vine furtuna!
În depãrtare se aud tunete care îmi fac inima sã batã mai iute. Nicio albinuţã nu mai zãboveşte pe florile din grãdinã. S-au ascuns şi ele, ştiind cã vine ploaia.
Tot mergând, grãbitã, am ajuns pe malul mãrii. Valurile lovesc malul cu putere şi reuşesc sã ia o bunã parte din nisipul de pe mal, ducându-l în larg. Privesc miratã cum reuşesc pescãruşii sã-şi ţinã echilibrul pe vârful valului şi sã nu se rãstoarne. Cu ochii lor mici şi negri, asemãnãtori cu doi cãrãbuşi, ei încearcã sã gãseascã hranã în marea cea agitatã. Sunt singurii care nu se sperie cã furtuna se apropie şi îşi continuã cãutarea! Nimic nu-i poate opri.
Un fulger deseneazã pe cer o linie frântã subţire. Lumineazã atât de tare, încât ai impresia cã cineva a aprins brusc o luminã pe întreaga plajã. În cercuri rotunde, furtuna adunã fire de nisip şi le roteşte ca pe nişte balerine ce fac dese piruete. Oamenii sunt şi ei grãbiţi, nu vor sã-i stea în cale. De aceea îşi strâng repede lucrurile, lãsând-o pe ea sã-şi continue fiorosul spectacol.
Picãturi de ploaie rece, din ce în ce mai mari şi mai dese, încep sã stropeascã totul în jur.
De fapt, mie nu-mi place ploaia, nici furtuna şi-mi doresc din suflet sã se opreascã. Când se va termina totul, voi veni iar pe plajã sã admir haina nouã a naturii!
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Frumos, Denisa! L-am citit şi pe FaceBook. O încântare! Se vede cã premiul de la mare ţi-a priit! Felicitãri!
