Plutesc în aer, uneori mai repede, alteori mai încet. Vântul mã rãsuceşte câteodatã atât de tare încât simt cã ameţesc. Mama mea, pãpãdia, s-a strãduit sã mã ţinã lângã ea cât de mult a putut. Era tare frumos sã fiu cu familia mea! Nu aveam nicio grijã, pentru cã nimic rãu nu mi se putea întâmpla. Când era furtunã, tata mã îmbrãţişa cu frunzele sale ca sã nu-mi fie frig, iar eu, la rândul meu, mã ţineam strâns lângã mama. Împreunã, abia aşteptam sã se termine stihia...
Odatã, din norii cenuşii au început sã cadã bijuterii de cristal. Dansul lor atrãgea privirile tuturor. Dupã ce toate acestea au încetat, un curcubeu multicolor s-a aşezat pe tronul albastru brãzdat de zborul unor vrãbiuţe.
Un fluturaş, roşu ca focul iubirii, mi-a spus sã vin cu el. Condus pe aripile vântului am ajuns în lumea meticuloaselor zâne de aur. Ele alungau negura tristeţii departe de oameni. Elfii laborioşi ajutau zânele, transformând gândurile maliţioase în raze strãlucitoare de fericire.
Încântãtorul fluturaş m-a condus la regina veseliei. Ea purta o rochie ţesutã cu fir de aur, pantofi din catifea roz ca petalele de trandafir, la gât avea un colier din smaralde lucitoare iar pe cap o cununã roşie ca rubinul. Pãrul îi semãna cu spicele de grâu în lumina soarelui. Ea mi-a spus în şoaptã:
-Dragul meu puf de pãpãdie, te-am ales pe tine ca sã ajuţi zânele mele la treburi. Eşti dârz şi muncitor.
Auzind acest lucru, m-am bucurat mult şi mi-am început de îndatã treaba. Prima oarã am pictat delicaţii fluturaşi ce culegeau colbul auriu din florile înmiresmate. A doua sarcinã a fost sã culeg afine albastre ca marea pentru Ronţãilã, şoricelul alb ca zãpada.
La sfârşit am aranjat câteva ciupercuţe colorate şi le-am pus în loc de scãunele, pentru aniversarea unui licurici anume, Sclipirea Soarelui, cel care împlinise un anişor.
Am ajuns acasã ostenit. Pãrinţii m-au întâmpinat veseli, îmbrãţişându-mã cu iubirea lor necuprinsã.
Aşadar, am avut o zi fericitã!
Atâta talent la o fetiţã dulce ca tine ne face pe noi ceilalţi, nu numai sã admirãm pur şi simplu exuberanţa ta artisticã la o vârstã atât de fragedã, dar şi sã ne gândim dacã n-ar trebui cumva sã ne mãrim cota noastrã proprie de exigenţã creativã. O minune de fetiţã, care nu face decât sã ne inspire spre mai sus!
