LA CAP?TUL LUMII DE PRETUTINDENI
Piesa dramaturgului danez Peter Asmussen, scris? în 1996,
reflectat? ?i în teatrele scandinave (la Bådteatret -
Copenhaga, la Plaza - Stockholm, în 1998, sau la Oslo, în
1999), în traducerea lui Carmen Vioreanu, reconstituie acele
contururi precise care sînt sursa fascina?iei în piesele lui:
limbaj care se sustrage particularit??ii faptelor, în favoarea
confrunt?rilor de idei semnificante, pe scheme golite de
curgerea timpului, unde orice transfuzie de timp petrecut nu
face decît s? pr?bu?easc? clipa prezent?. Radu Afrim
elibereaz? aceste idei, facînd posibil? organizarea lor ?i în
plan vizual, printr-o mi?care scenic? ce dedubleaz? textul:
descrieri ale rutinei gestului (preponderent, erotic) ce
genereaz? ambiguitatea rela?iilor din cuplu, exhibarea
caracterului viciat printr-o gestic? din care lipse?te
motiva?ia realist?, încadrabil? unor efecte speciale ?i
totodat? absurde (patronul, încorsetat într-un colac de
salvare, omul cu acordeon) dar, în acela?i timp, generatoare
de dinamism ?i atmosfer?. Poate c? aceast? amprent? gestual?,
elaborat?, preschimbat? într-o contemplare ?i într-un
comentariu aproape abstract al conven?iilor rela?ionale, ar fi
fost strident? dac? rafinamentul ei ar fi fost pur sintetic,
f?r? conota?ii dramatice. Stratul narativ sus?ine o tem?
identificat? la mai toate cuplurile de oriunde, cînd motivarea
rela?iei nu-?i mai reg?se?te prospe?imea începutului consumat,
iar toate actele sînt antrenate într-un cortegiu dramatic de
repeti?ii ?i indiferen?a pustie?te orice emo?ie. Cromatica
decorului, semnat de Alina Herescu, în nuan?e calde,
echilibrate, ajustat de fo?netul ?i imaginea m?rii ce r?zbat
prin cele trei ecrane implantate în marginea scenei, puritatea
lui stilisic?, pun o distan?? între frumuse?ea naturii ?i
angoasele omului modern ?i are darul de a amplifica percep?ia
ritmului tensiunilor suflete?ti. Proiec?ia filmic?, în
fundalul scenei, încorporeaz?, înc? o dat?, principiul
mi?c?rii în golul timpului trecut, printr--o imagine eliptic?
a vie?ii ?i a mor?ii, deosebit de sugestiv?. Liedul ,,Sunt
deprimat’’ de Ada Milea ?i celelalte ritmuri orchestrale
alc?tuiesc o component? dinamic? ce antreneaz? o tulbur?toare
perspectiv? a teritoriilor suflete?ti pulverizate de vertijul
însingur?rii ?i al lipsei de comunicare. Spa?iul desf??ur?rii
pove?tii este unul neconven?ional, un hotel uitat de lume, la
malul m?rii, un spa?iu al izol?rii ?i al expansiunii înspre
energiile primordiale ale materiei, unde cele dou? cupluri î?i
împart melancolia proustian?, tezaurizat? în fotografii ?i
transgresat? în atitudinile hilare ale unui patron de hotel,
atipic. Întreaga trup? s-a str?duit s? creeze un spectacol
omogen, rar amprentat de cli?ee de interpretare. Printr-o mare
capacitate de nuan?are a unui enun? u?or difuz spre
histrionism, spre umorul fardat cu ridicol, se remarc? Marius
Manole, în rolul proprietarului, un personaj ce dep??e?te
axioma singur?t??ii, abandonîndu-se magiei exceselor. Mihaela
Trofimov, prin Benedikte, formuleaz? cu acurate?e, non?alan??
?i disponibilitate pentru subtilit??i misterioase, infernul
fiin?ei fragile, condamnat? la tr?iri extrase din arhitectura
imaginarului; trezirea la un context real, unde se afl? un
Verner infidel (Cornel Cimpoaie, deosebit de abil în a
tensiona cu tandre?e), ?i lipsa unor repere materne, o
determin? s? aleag? sinuciderea. Cel?lalt cuplu, energizat de
o Sanne expansiv?, prin Antoaneta Zaharia, ?i negat cu
brutalitatea t?cerii, f?r? nuan?ele adev?rului, de Jan
(interpretat de Emilian Oprea, într-o bun? tehnic?
naturalist?), rezist? pîn? la cap?t, un cap?t plin de
rezidurile atîtor r?zboaie duse într-o lini?te deplin?. La
suprafa?a ideii persist? o r?ceal? studiat? în fiorii ei
ascun?i, f?r? o descrip?ie gradual? care s? survoleze fenomene
cauzale, tensiunile sînt deja instalate, lipsea un resort care
s? le declan?eze, un loc izolat de vacarmul ora?ului, o
oglind? pe care nu po?i s-o ocupi decît cu ecoul propriului
chip. Alfabetul rafinat al acestui spectacol st? în puterea
lui de a oglindi.
Ruxandra Anton
Teatrul ,,Maria Filotti", Br?ila
,,Plaja’’ de Peter Asmussen
Regia: Radu Afrim
Consultant mi?care scenic?: Marius Manole
Scenografia ?i costume: Alina Herescu
Coloana sonor?: liedul ,,Sunt deprimat’’ de Ada Milea
Distribu?ia: Emilian Oprea (Jan)
Antoaneta Zaharia (Sanne)
Cornel Cimpoaie (Verner)
Mihaela Trofimov (Benedikte)
Marius Manole (proprietarul)
Liviu Pintileasa (omul cu acordeon)
Adrian Iacov ?i Alexandru Nicolae Marin (b?ie?ii de pe plaj?)
