A trecut ceva timp de când am scris ultima oarã. Şi nu pentru cã mi-ar fi lipsit subiectele, nu am simţit nevoia. Poate am devenit un bãrbat normal: insensibil, orgolios, prost şi brutal. Adicã tot ce şi-ar dori o femeie sã nu aibã lângã ea… dar are.
În fiecare bãrbat existã un animal. Dar k la unii sãlãşluieşte în abdomen şi la alţii în cutia cranianã.
De ziua mea prietenii m-au felicitat. Tu n-ai fãcut-o, dar mi-ai oferit o prãjiturã.
Ascultând poezie modernã
Mã simt azvârlit
într-un râu vijelios
…de vorbe.
Încercând zadarnic
…sã mã agãţ de o idee.
Am privit o femeie. Nu cu ochii ci cu mintea. Dar mintea mea nu a fost bunã. Am crezut k e o icoanã, am urcat în cer dar n-am gãsit-o. M-am scufundat în Tartar dar urmele ei nu le-am gãsit. Şi când am pierdut orice speranţã, am regãsit-o alãturi de mine. Dar devenise o femeie obişnuitã - fãrã mister, fãrã putere… şi nu o mai voiam. Nu o mai voiam nici mãcar pentru ce a fost odatã.
…şi era doar o femeie care mãnâncã prea puţin, minte prea mult şi cãreia i-am oferit prea mulţi ani din viaţa mea.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
stii ,bunica mea avea o vorba"nemultumitorului ii ia Dumnezeu darul" poate cand va constientiza ce n-a stiut sa pastreze in suflet ,va fi prea tarziu(ma refer la ea)cat despre tine nu pot sa spun ca ma bucur sa te reintalnesc in alta ipostaza,aceea de nascocitor de cuvinte nu numai de frumos in lemn,fie ca steaua ta norocoasa sa te lumineze in ochii cui te poate vedea,numai bine,cu prietenie!
Ma bucur sa te regasesc si aici. Dincolo de tot ce iese frumos din mainile tale si am avut ocazia sa admir in holul hotelului CERES din Geoagiu Bai, vad acum si lumina gandului scris din "umbre". Te felicit si pentru una si pentru cealalta. Cat despre femeie, un subiect niciodata epuizat, un subiect ce sa lasa doar atins. Un univers in care sa gasesti mereu motive de explorare. Totul e sa nu disperi. Aura
