de multe ori aud cum plouã…
m-apropii de fereastrã şi-nchid ochii
s-aud mai bine cum ploaia se izbeşte de pãmânt…
picãturã strãinã desprinsã de paradisul nor
ploaia mã priveşte
strivindu-se de geamul
pe a cãrui suprafaţã îmi plimb degetele
sã mângâi dâra
pe care o face apa
murind
incerc sã-i alin durerea
cerul adunã norii
şi scuturã iar lacrimi pe geamul meu
ca sã-nţeleg mesajul stropilor de ploaie :
avem nevoie de iubire
se tânguiau pe drumul lor cãtre pierzanie
de ce n-am iubi stropii de ploaie…
lacrimi ce sfinţesc pãmânt alienat…
