Cu fiecare fir de nisip
Pe care clepsidra îl ucide în somnul ei,
se stinge câte-o clipã de visare.
Norii sunt pãtrunşi de nimbul tãcerii.
Lumina se sparge sub curgerea vremilor,
iar cerul dispare şi varsã lacrimi,
s-aducã uitare pe pãmânt.
Cãci lumea viselor
aninã pe scara ei dorinţe vagi.
Tu nu mai ştii: visat-ai oare
sau tot ce-a fost e-un vis “realâ€!?
