Ca o luminã sincerã
strecuratã
printre genele dimineţii încã incerte
puţin confuz şi poate
nehotãrât
am traversat lumea fredonând
un cântec despre iubire
emoţionat
de verdele crud al cerului
rãsfrânt
în verdele ceţos al pãdurii
înainte de vremuri şi înainte
de a fi fost ceva din tot ce visasem
vreodatã
sã fiu
sunt încã pline paharele
pe masa acestei sãrbãtori neîncepute
gãtiţi
mesenii
s-au împrãştiat prin grãdini
susurã toamna
timpului
nostru
sub asfinţitul ca o fãrãdelege
uşor bate vântul
trãiesc
împreunã cu voi
nu lângã
mi-am propus sã vã ascult
în miez de noapte
visele
şi mi-au devenit dragi
chiar îmi pasã de ele
Dumnezeu
are grijã de toate
sã nu-ţi fie fricã niciodatã
sã iubeşti fãrã nicio limitã
e totul
atât
de
simplu.
