dincolo de linişte
pacea
însinguratã
dincolo de patimã
lumea
înfumuratã
cine sã-înţeleagã oare
stãpânul
sinele
care niciodatã
parcã
nu-îşi mai vrea binele
dincolo de ţãrmuri
marea
tãcere
tot mai neînvinsa
tainã
şi cãdere
robi ai neputinţelor
sclavi ai
minciunii
viaţa e o trecere
doar pentru unii
dincolo de vorbe
litere
strãine
adevãrul totuşi
poate fi
la tine
cine mai adunã
norii de pe cer
cei de-au vrut furtunã
în furtunã
pier
dincolo de mine
dragostea ta
Doamne, ce m-aş face
fãrã de ea...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
prima strofa mi-a placut foarte mult si cred ca era suficienta, celelalte parca fac parte din alt poem, cel putin asta e parerea mea. cu drag.
