din colbul veacurilor
ne-am nãscut
botezaţi cu harul
nemãrginirii,
singuri
şi fãrã de început
dincolo
de
patima
sfârşirii,
armã, lautã şi scut
deasupra firii,
lacrimã veşnicã
pe obrazul
nemângâiat
al iubirii...
cine sã fim
dacã nu
oştirile reîntregirii
neamului nostru pierdut
în hãul
neamintirii
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
versuri frumoase, profunde, cu muzicalitate.frumos!
