da,
cred cã vine toamna,
de undeva,
din amintirea
unui timp strãin,
îşi picurã
indiferentã
melancoliile subtile,
frunzele
încep
sã tremure
cãtre galben...
o
sã
plouã
cu litere
abandonate
de vremurile
pe care ...
ignorant,
le-am uitat,
sunt
undeva,
cãtre mijlocul
pãdurilor
mele
de speranţe,
mã
îndrept
spre ţãrmul
singurãtãţii...
şi
cânt:
toamna dulce
toamna dulce.
cand te vad
nu m-as mai duce...
