ce plãceri demodate
mai aveam noi atunci!...
ţii tu minte, iubito,
cum vroiai sã arunci
de pe diguri,
în mare,
toţi arginţii iubirii,
ca o platã,
finalã,
nefericirii...
iar în norii cãzuţi
peste undele moi,
cum zideam idealuri...
şterse iute de ploi,
şi ce multe speranţe
am sãdit în nisipuri,
rãvãşite, cu timpul,
de tot felul de mituri.
n-am sã uit niciodatã,
seara-n care mi-ai spus,
cã eu sunt lângã tine
chiar şi-atuncea când nu-s...