şi dacã viaţa,
nu este decât
o simplã bãtaie din aripi,
puţin
dupã
rãsãritul soarelui
când
lumea
se-încrânceneazã amarnic
sã nu te cuprindã
aşa cum ţi-ai dorit...
încercând
sã te-înşele,
cum cã altceva
decât ceea ce eşti
ea
te vede
fiind,
demonstrându-ţi relativ
cã umbra ta
aşternutã
peste câmpia de maci,
sângerândã,
poate fi un concret
punct de sprijin
prin sinergia lui însuşi...
şi totuşi,
dacã viaţa,
nu e decât o simplã bãtaie din palme,
la cãderea cortinei,
atunci,
lumea
ea însãşi
prin sine,
de care parte a luminii
este?
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
multumesc, Tudore, sper si eu sa
ajungem sa ne vedem si sa ne cunoastem mai bine.