Va mai jucati de-a viata, uneori,
Vanzand iluzii pe tarabe-ncinse,
Speriati de karma ce va da fiori,
Va-ascundeti pe sub patimile ninse.
Tot asteptand, pe cineva, sa vina,
Si-n fata lumii-intregi, sa va arate,
Cum sunteti voi,de fapt, ca o lumina,
Si sa va bucurati, pe saturate.
Mult mai inalti, apoi, mai importanti,
Veti desena la nesfarsit, palate,
Unde sa-ascundeti, doi sau trei talanti,
Ce-ati tot carat, atata viata-n spate...
Ce obosita clipa v-a cuprins,
Si ce devreme chiar,prea...decuzori,
Ascunsi in haina trupului, invins,
Speriati de karma ce va da fiori...
Mai vindeti doar iluzii, expirate,
Ce nu mai au,demult, nici cautare,
Jucandu-va cu amintiri furate
Din alte vieti, alese la-intamplare.
|
