cum stau
mugurii toamnei
rãstãlmãciţi prin lanuri,
adulmecând lumina
ce-şi cerne, efemerã,
parfumul ei albastru,
(o sferã-n altã sferã),
din muzici izgonite,
sculptate-n alabastru...
se-adunã caii liberi
ai visurilor noastre...
si trece viaţa,
trece...
ca florile din glastre...
şi -adorm
ai toamnei muguri
pe-ndestulate ruguri.
