Autor:	baitel liviu ( elbi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	de nicãieri (treizeci)

de nicãieri vin zãpezile de nicãieri şi ne troienesc sufletele ca pe nişte gãri în care nu mai poate intra nimeni dacã nu e fulg... de nicãieri vin speranţele de nicãieri şi ne îmbatã sufletele cu licoarea lor nemãrginitã şi dulce, amar de dulce, înspre fiinţã.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	Şi am mai sesizat un lucru: poezia are şi o construcţie sfericã. Începe cu un indice de loc, ”de nicãieri”, şi se terminã cu un altul, ”înspre fiinţã”. De nicãieri vin zãpezile, de nicãieri venim noi,înspre fiinţã ne îndreptãm.De asemenea, întrevãd şi o nuanţã religioasã: nici un suflet nu merge înspre fiinţã dacã nu devine uşor şi diafan ca un fulg Poezia îmbinã filozofia şi religia cu delicateţea şi sensibilitatea unui suflet înalt. Bravo!	osiris
2.	Chiar şi cuvintele nu pot intra în poezie dacã nu sunt fulgi. Aranjarea lor în poezia ta exprimã acest lucru, nu?	osiris

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]