Autor:	baitel liviu ( elbi ) - [ POEZIE ]
Titlu:	douãzeci(Am iubit)

Am iubit disperarea privirii tale, în prag de toamnã când frunzele cerşesc lumina revãrsatã din pocale, ca într-un vis, etern, nepãmântesc Am iubit şi lacrima, risipitã în umbra ochiului tãu, cu durere şi am fost aproape ca o ispitã, poate singura ta avere... Am iubit oglinda în care te priveşti aşteptându-mã sau sperând, cã vom trãi, cândva, ca în poveşti, murind mereu şi veşnic renãscând. Te-am iubit tot timpul, chiar fãrã sã ştiu, fãrã sã pricep şi mai ales te-am iubit fãrã milã, uneori prea târziu, te-am iubit înainte de a te fi înţeles... Te-am iubit cu iubire şi cu tot ce am fost şi din patima zilei te-am ales, într-o zi, nesperatã zidire, fãrã chip, fãr de rost, doar oglindã iubirii ce ţi-o port, sã îmi fii.

Nr	Comentarii	Comentatori
1.	oglindã concavã purtãtoare de luminã din inimã	cotangenta
2.	Plãcutã respiraţie poeticã, frumoasã, francã şi totodatã duioasã expunere a sentimentului care copleşeşte interiorul eului liric! Cred cã poemul tãu este unul reuşit. Felicitãri!	pera

[ Comentează! ]

[ Texte ]

[ Autori ]

[ HOME ]