Însângerat,
în prag de searã,
cerul,
rãnit
de toamna
care
va
sã
vinã,
adie
clipele,
rãstãlmãcind
misterul,
şi
pacea trece
naltã
şi
seninã,
se-adunã îngerii
la marginile lumii
şi drumu-i tot mai scurt
şi tot mai iute
se pierd în noapte nourii furtunii
oglinzi rãsfrânte-n chipurile mute...
Ingenunchiat in fata nesfarsirii
Astept sa vina vremea rugaciunii
Si nu mai am tribut de dat minciunii
Sunt vesnic rob...iubirii doar, iubirii.
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
Iubirea nu robeşte...
dar dacã asta simţi
sclav iubirii dacã esti
libertatea ai ales!
