| Autor: |
baitel liviu
( elbi ) - [ POEZIE ] |
| Titlu: |
cinci (Adagio)
|
|
Stã cerul lipit de perete
Iar frunzele toamnei ne dor,
Şi totuşi...se moare, poete,
Tu,cel mai puţin muritor...
Şi luna, din ceruri, te plânge,
Cu lacrimi ce cad,triste ploi,
Pãmântul musteşte de sânge,
Iubirea-i cãzutã-n noroi.
Iar tu, ca un înger prea mare,
Pus veşnic pe şotii de soi,
Ne pui la o grea încercare
Şi zici cã-ai sã pleci dintre noi...
Ce tristã e ziua în care
Rãmânem orfani de cuvinte
Şi tot învãţãm, cu mirare,
Cã, singurã, moartea nu minte.
|
| Nr |
Comentarii |
Comentatori | | 1. |
Trist,tulburator,foarte bine inchegat...felicitari! |
cotangenta |
|
