Au început sã cadã frunzele,pe rând,
Mai întâi cele triste dar si restul,şuvoi,
Eu nu mai ştiu ce sã cumpãr sau sã vând,
Visez la înãlţimea lumilor noi...
Au trecut douã timpuri peste vârstele noastre
Si din marea tãcerii, în amurgul târziu,
S-au desprins nişte stele,tremurând printre astre,
Aducându-mi aminte tot ce n-am vrut sã ştiu...
Si din frunzele toamnei de s-ar face un jar,
M-aş ascunde-n cenuşa unei clipe ce-a fost,
Tot sperând ca iubirea-mi nu ţi-a fost in zadar
Si ca viata mea,totuşi,a avut vreun rost...
Stau pe marginea lumii,aşteptând sã revii,
Dulce minune,patimã sã-mi fii...
Si din ceruri cad stele ,sau cad frunze, pe rând,
Nu mai ştiu ce sã cumpãr..nu mai am ce sã vând...
E-un miracol iubirea, un castel de nisip,
Multe valuri se-adunã şi vor şterge cu greu
Din culorile toamnei,pieritor al tãu chip...
E-un miracol iubirea,poate-i chiar Dumnezeu...
Nr
Comentarii
Comentatori
1.
E-un miracol iubirea, un castel de nisip,
Multe valuri se-aduna si vor sterge cu greu
Din culorile toamnei,pieritor al tau chip...
E-un miracol iubirea,poate-i chiar Dumnezeu...
Citesc cu mare placere.
